Jurnal Ilustrat de Călătorie: Sardinia, Italia

În iunie 2022 am plecat într-o scurtă călătorie în Sardinia, Italia. A fost vorba de 3 nopți în orășelul Alghero, aflat pe coasta de vest a insulei. Încă dinainte de plecare, mi-am dorit să folosesc această excursie ca pe o oportunitate de a începe un jurnal ilustrat unde să documentez experiența mea. Am vrut să vorbesc despre lucrurile pe care le-am încercat, ce am mâncat și ce am băut, dar și să ies puțin din zona de confort din punct de vedere artistic.

O provocare pe ambele fronturi, ce a rezultat într-un proiect frumos, care mă transportă instant într-o zi caldă de iunie, în care mă plimbam printre leandri înfloriți și singura mea grijă era ce pizza să comand la prânz. 

Dacă plănuiți și voi o călătorie în Sardinia, sper că aceste recomandări să vă fie de folos. Iar dacă aveți de gând să țineți un jurnal de călătorie pentru viitoarea voastră excursie, sper să vă inspire! 

Pentru că bănuiesc ca voi avea două grupuri diferite de cititori, împart acest articol în două părți: partea 1 va fi despre ce am făcut, ce am mâncat și ce am băut în Sardinia, iar partea a 2-a despre procesul creativ din spatele jurnalului ilustrat. Hai să începem! 🙂

Partea 1

Capitolul 1: Activități pe care puteam să le facem în Alghero. 

După cum vă povesteam în introducere, am avut la dispoziție doar 3 nopți pe insulă, mai exact două zile pline și o dimineață. Acest lucru nu m-a deranjat pentru că am plecat cu așteptări destul de mici, în sensul că Alghero este un orășel cu doar 44 de mii de locuitori, de care nici nu auzisem înainte să rezerv biletele de avion.

Tot ce mi-am propus de la această excursie a fost să stau la soare pe plajă și să mănânc bine, ceea ce vine la pachet cam cu orice excursie în Italia. Ei bine, Alghero m-a surprins cu un farmec aparte și cu o mulțime de activități pe care am fi putut să le facem. 

Faleza orașului era plină de tot felul de servicii de închiriat bărci și șalupe. M-a surprins faptul că pentru a închiria o șalupă nu ai nevoie de niciun permis de conducere, doar de 70€ + combustibil, preț pentru întreaga zi. Cred că ar fi fost o experiență interesantă pentru cineva care a mers doar cu hidrobicicleta pe apă până acum, însă până să ne decidem, ne-a făcut cu ochiul o altă activitate. 

Accesul la această peșteră se face cu un vaporaș, o călătorie durează aproximativ 2 ore jumătate în total și costă aproximativ 15€ vaporașul plus încă €14 euro intrarea în peșteră. Ca și orar, erau 4-5 excursii pe zi la diferite ore așa că bănuiesc că e loc pentru toata lumea, mai ales dacă rezervi biletele cu o zi înainte. Deși mi s-a părut interesantă această excursie, m-am gândit că în loc de asta am putea să…

…vizităm cele 4-5 plaje aflate la o distanță de doar 15 minute cu autobuzul (1.3€ biletul). Care mai de care cu nisipul mai fin, apa mai turcoaz și încadrate într-un peisaj mai impresionant. O simplă căutare pe Google ne spune că Spiaggia di Maria Pia sau Spiaggia di San Giovanni merită clar o vizită. 

Iar dacă tot am fi ajuns pe o plajă minunată, puteam să rezervăm și o plimbare cu caii pe malul mării, ca într-o telenovelă pe care o urmăream eu când eram mică. Aceste excursii erau disponibile tot la chioșcurile de pe faleză, împreună cu excursii cu barca, degustări de mâncăruri tradiționale și de vinuri locale. 

Capitolul 2: Activități pe care le-am făcut în Sardinia

Pentru cineva care adoră să planifice fiecare secundă liberă din orice excursie, toate aceste opțiuni pentru cele două zile ale noastre m-au cam dat peste cap. Moment în care am respirat profund și am decis să mă relaxez și pur și simplu să fiu spontană (atât cât pot), să mâncăm, să dormim și să ne minunăm de cât de frumos este totul.

A fost o lecție bună de odihnă din toate punctele de vedere și o recomand din când în când celor pasionați de planificare, ca și mine. 

Capitolul 3: Ce am mâncat

Să începem cu începutul: și anume că eu am mers în Italia să mănânc pizza. Între noi fie vorba, nu sunt prea pretențioasă și ador cam orice tip de pizza. Oamenii ăștia pun niște sos de roșii și niște brânză și iese ceva incredibil, așa că abia așteptam să văd ce o să ne ofere Alghero. 

Prima pizza a fost și prima oprire după ce am aterizat și ne-am cazat, într-o trattoria aflată chiar pe strada noastră, lângă B&B. Am ajuns pe la 11 seara, înfometați și obosiți, așa că ne-am fi conformat cu orice, însă în loc de asta am dat peste cea mai bună pizza pe care am mâncat-o în întreaga excursie. 

Numele restaurantului este Trattoria al Refettorio, pe Vicolo Adami, 47, colț cu via Barcelonetta, iar pizza pe care am comandat-o cam la întâmplare, doar pentru că parea cea mai „tipică”, se numește Pizza Sarda (14€). 

Faptul că mi-a plăcut așa mult combinația de dulce și picant, pe care prima dată i-am atribuit-o unui tip de brânză, până să recitesc lista de ingrediente și să îmi dau seama că de fapt este vorba de o cremă de ceapă specifică zonei, m-a inspirat să fac și o listă cu criterii de jurizare pentru pizzele pe care urma să le mâncăm. În plus, am făcut și un top 3, special pentru voi. 

Pe lângă pizza, am mâncat și niște fructe de mare prăjite foarte bune, plus panini cu caracatiță, ricotta și sos de ustoroi care mi-a plăcut foarte mult, la restaurantul Tipico Street Food Alghero (Via Sassari, 27, Alghero). Puncte bonus pentru prețurile decente (5€ panini și 10€ fructele de mare), pentru atmosfera super relaxată (știi că ești într-un loc fain când e plin de localnici) și pentru muzică.

Patronul restaurantului stătea pe un scaun în fața intrării și se ocupa de playlist. Beatles, Jon Bon Jovi și Guns N’ Roses parcă se ascultă diferit când bei o bere și mănânci calamari prăjiți într-o seară frumoasă de vară. 

În ultima seară am rămas în pană de idei cu ce să mâncăm și chiar și pentru o iubitoare de pizza, 3 zile la rând era cam prea mult, așa că am improvizat cu un restaurant foarte dichisit de burgeri, aflat într-o piață super animată. Buns Homemade Burgers (Largo S. Francesco, 4, Alghero) se mândresc cu faptul că toate chiflele pentru burgeri sunt artizanale, făcute chiar de ei.

În plus, opțiunile din meniu mi s-au părut creative și interesante, cu ingrediente locale. Eu am optat pentru un burger de caracatiță (dap, probabil v-ați prins că fetei voastre îi cam place caracatița), iar hubby a mers pe ceva mai clasic, însă ambii au fost super buni. 

Deși nu au ajuns în ilustrații, ne-au placut și foccacia de la Da Bakery (Via Giuseppe Mazzini, 29, Alghero) și un sendviș minunat pe care l-am cumparat fix înainte să plecăm, de la Bar Trico Arcobaleno (Via Giuseppe Mazzini, 21). Patiseria Da Bakery era închisă duminica, așa ca am mers pe varianta 2 și am comandat sendvișul la barul alăturat. Ne-a costat 3 euro bucata și a fost un vis. 

Planul era să gustăm și înghețata, pentru că era plin de gelaterii în Alghero, însă de fiecare dată când am trecut pe lângă ele aveam burta plină. O iau ca pe un semn bun, însă rămane pe data viitoare cu siguranță!

Capitolul 4: Ce am băut

Locul preferat pentru cafeluță și people watching a fost clar Mar de Plata Cafe, aflată pe promenada care ducea spre plajă, la câteva minute de orașul vechi. Prețuri ok (2.2€ un latte macchiato, 5€ un Aperol Spritz) și oamenii drăguți ne-au făcut să revenim în fiecare zi. 

Un alt loc fain de băut cafeaua și de lucrat la jurnalul ilustrat a fost Cafe Latino, aflat chiar pe zidul orașului vechi. Am ajuns acolo întâmplător, într-o dimineață în care ne-am rătăcit în drum spre plajă. Priveliște superbă, un playlist fain și cafea bună (3€ pentru latte macchiato), 5/5 recomand. 

Un alt loc demn de menționat pentru o plimbare de seară pe faleză plus un cocktail pe malul mării printre stânci este Riservato Beach Bar (Lungomare Dante 28, Alghero). Atmosfera relaxată, muzică de lounge, cocktailuri bune, loc pentru discuții profunde și pentru a te opri puțin și a-ți da seama ce norocos/oasă ești în acel moment. 

În imaginea de mai sus, eu port un tricou cu unicorn adorabil și hubby poartă un tricou cu leneș, fix așa cum trebuie în vacanță.

La final, vă las și un clip cu un moment pe care mi-aș dori să îl păstrez în amintire: o plimbare cu bicicleta pe malul mării, sub palmieri, într-o zi de iunie în Sardinia. 

Partea a 2-a: Procesul creativ

Capitolul 1: Primii pași. Harta, fontul, paleta de culori.

Ultimul jurnal ilustrat „oficial” la care am lucrat, în afară de câteva schițe ici și colo din diverse excursii, a fost jurnalul ilustrat din Australia, în 2014! (dacă vă vine să credeți).

Așa că a fost ceva presiune ca acest nou jurnal să fie extraordinar de frumos, complex, amuzant dar și profund, să documenteze experiența mea dar să poată fi și înțeles și apreciat de cei care poate nu au ajuns până în Sardinia, simplu de citit dar și interesant.

V-ați dat seama că aici s-au luat de mână sindromul impostorului și criticul interior, care uneori ne pun niște piedici uriașe în calea unui lucru aparent ușor de făcut: să desenăm impresiile unei călătorii. Când am văzut cu cine am de-a face, mi-am stabilit pentru acest jurnal un singur scop: să îl termin. Cum? Sub forma unui articol pe blog, și anume acest articol pe care îl citiți acum.

Când finalizarea proiectului a fost de la început scopul în sine, mi-am dat voie să mă eliberez de faptul ca trebuie să fie „frumos”, „amuzant” și „interesant”. Trebuie doar să fie, adică după excursie să am un jurnal pe care să mă uit și să îmi aducă aminte de această călătorie. Atâta tot. 

Acum că am stabilit acest lucru, pot și să trec la treabă. 

Primul pas a fost să lucrez la hartă. Am făcut această ilustrație în aeroport înainte de plecare (da, dacă fata voastră este întotdeauna la poartă cu 2 ore înainte de îmbarcare, măcar să fac ceva util cu timpul acesta).

M-a ajutat să mă familiarizez cu zona, să văd ce relief are insula și să pun ceva pe coala de hârtie (sau pe tabletă, în cazul meu). Tot aici am încercat să scriu textul de mână și mi-am dat seama că va dura o veșnicie. Jos pălăria pentru artiștii caligrafi, însă ain’t nobody got no time for that, ca să citez o memă.

Așadar am trecut la pasul 2, în care am creat propriul font pentru acest proiect. Am explicat metoda folosită într-un clip pe Instagram, de pe vremea când încă mai exista IGTV, pe care îl puteți găsi aici (da, este in plan să îi fac un update pentru canalul de YouTube, la un moment dat).

Am numit fontul Sardinia și l-am folosit pentru întreg proiectul. A fost ușor de formatat, am modificat dimensiunea în funcție de încadrarea fiecărei pagini și i-am dat jurnalului un aspect coerent, așadar sunt foarte bucuroasă cu acest lucru. 

Pasul 3 a fost să stabilesc paleta de culori. Pentru acest lucru, cum încă eram în aeroport și nu văzusem cu ochii mei insula, am găsit o poză pe google și am importat-o în Procreate, aplicația de desen pe care o folosesc pe iPad.

Aceasta are o funcție automată de a extrage dintr-o imagine paleta de culori cu un singur click. Am încercat să mă abat cât mai puțin de la ea pe parcursul procesului de lucru, deși a fost o paletă destul de diferită față de cea cu care lucrez eu de obicei. Mi-au lipsit galbenul și portocaliul și a trebuit să mă mulțumesc cu un bej și un maro în loc, însă în rest cred că m-am descurcat bine.

Puncte bonus pentru mine că am reușit să folosesc rozul, o culoare de care nu mă ating în mod normal. Vă las mai jos poza inițială și apoi o comparație între paleta mea de culori obișnuita și cea pentru acest proiect. 

Capitolul 2: Desenezi sau „trăiești momentul”? + Documentarea

Asta a fost cea mai dificilă întrebare pentru acest proiect. Mai ales că a fost o excursie foarte scurtă, în fiecare moment aveam de ales între a fi prezentă sau a sta cu nasul în tabletă, ca să fiu „la zi” cu jurnalul. 

Varianta de compromis pe care am ales-o a fost sugerată de un lucru simplu, și anume de faptul că nu voiam să merg cu tableta peste tot după mine. La plajă nu aș fi vrut să o las nesupravegheată, la masă nu as fi vrut să risc să am vreun accident cu un pahar de bere, iar în plus iPad-ul + temperaturile ridicate nu sunt cei mai buni prieteni. Așa că am luat cu mine un caiet de schițe și un pix (preferatele mele pentru acest scop sunt niște linere care se pot șterge, pe care le-am descoperit la Legami. În plus sunt și extrem de adorabile) De asemenea, telefonul a fost nelipsit pentru a face poze pe care le-am folosit mai târziu ca și imagini de referință. 

În schițe am surprins reacțiile noastre imediate, de exemplu rating-ul pentru pizza. Apoi înarmată cu schițele din caiet și cu pozele, seara când ajungeam în apartament făceam niște schițe rapide și pe iPad, mai mult ca să organizez conținutul și structura jurnalului și să nu uit lucruri relevante pe care țineam neaparat să le includ. 

Marea parte a ilustrațiilor au fost realizate după ce am ajuns acasă. Am încercat totuși să nu las proiectul pe pauză prea mult timp după excursie pentru că 1) voiam ca impresiile să fie proaspete și autentice și 2) mai țineți minte scopul inițial al jurnalului? Să îl termin! Și cât de repede!

Mi se intamplă des să mă entuziasmez de următorul proiect și apoi de următorul și tot așa și să las lucrurile neterminate, iar de data asta nu voiam să fac asta. 

Cam aceasta a fost experiența de a ilustra acest jurnal. Dacă ați ajuns până aici, sper că v-a inspirat să țineți și voi un jurnal în următoarea voastră excursie.

Ceva ce pot să vă asigur este că indiferent de rezultatul artistic în sine, o să vă aducă cu siguranță un zâmbet pe buze să vă uitati pe el mai apoi. De exmplu, să scriu acest articol a fost o bucurie pentru că m-a transportat instant în Sardinia, iar acum am un zâmbet imens pe față 🙂

Pentru întrebări legate de Sardinia sau de procesul de lucru, impresii sau feedback, vă aștept cu drag în comentarii, ca de obicei. 

 

Unicorni și inimioare,

Andreea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.